Vreau să-mi arunc silabele în valul
Tăcerilor din țărm pierdut sub spume,
Să le urzesc consoanelor un nume
În liniștea ce-a rupt năprasnic malul.

Râul uimirii, revărsat în lume,
Nerăbdător își desfășoară șalul,
Ca să vestească-n neastâmpăr balul
Uitărilor pierdute-n tandre brume.

Un lac se-ntinde-n mine fără unde,
Ca șoapta clipei prefăcută-n steag.
În depărtări un tril înalt ascunde

Chemări în versul rătăcit și vag
Și fiece vocală mă pătrunde
Ca un canon rostit de-un tainic mag