Trec zilele, una in urma celorlalte.
Cum oare-atata-ngramadeala,
Sa nu ma faca a scormoni in lest?
Ca-i totusi mort si n-are sa invie.
De unde poti gasi, in tine bucurie?
In care timp putem sa ne incredem?
In cel ce-a fost sau cel ce o sa vina?!
Sau...intre timpuri, tacut tu sa ma cauti,
Traind totusi, din doruri,
Fiind totusi, flamand...
Raspunde-mi tu si-ti spun cinsit,
Ca n-am sa rad.