Soarele a apus
Parcă un colț de ochi l-a ascuns,
Luna și ea a apus,
În celălalt colț de ochi s-a dus.
Cuvântul și vorba au tăcut,
Într-un colț de gură,
Ca o ruptură,
A timpului petrecut,
Aici pe pământ,
Unde totul s-a pierdut,
Ce mai era, e neștiut,
Ce s-a vrut,
S-a făcut, nu s-a făcut!
Acum, nu se mai știe
Și nici rău n-o să fie
Ce-a rămas,
E fără glas.
În rest, e doar o tăcere
Dulce ca o miere,
A timpului care a-nghițit,
Pe rând de toate, în al său asfințit.


28 ian.- 10 feb. 2008