Mi-e frică să închid palma
să nu rămân fără degete
să nu mai pot scrie
în vis.

Ochi abisali
ca două adâncuri
mută privirea din loc în loc
în somn.

Tăcerea nopții spartă
o aud vorbind
nu-i nimeni s-asculte:
poate s-a pierdut un poem!