de o picătură de apă aproape/ nu-ți mai
trăiesc plecarea/ pieptul și-a mâncat rana/ și, ca
odinioară/ deschide larg albastrul/ născocit/ prin
fereastra privirii

tu mai treci uneori/ picurându-ți încă
aproape material/ din amintire/ pe palmele mele
muntoase de trai/ relieful oprit

zadarnic însă!/ Moartea a plecat/ cu dulcea
coasă pe umăr/ departe

îmi amintesc distant/ vremurile acelea de
apă/ efervescența clepsidrei/ tristețea fericirii unui
singur bob/ de nisip

când îmi tremurau/ poftele în trup/ ca la
facerea frunzei/ și decesele acelea succesive/ când pielea
mi se topea în oase/ carnea la fel/ rămânând doar/
un schelet purpuriu umblător/ pe pajiștea necosită
de praf a podelei

dar azi/ Moartea a plecat.