Ochii sunt poarta către suflet
Și-acolo găsești universul complet.
Bine și rău, urât și frumos,
Un polinom complet și viguros.

Privirea e istmul acela necontenit
Ce unește lumea ta cu un infinit.
E oglinda ascunsă și bizară
A muntelui Parnas, locaș de o vară.

De ochii-s veseli și albaștri,
Iar chipul emană lumină,
Îi cauți pe cerul cu aștri
Să vezi de-s reali ori doar o... cortină.