Ești adevărat
prin ceea ce adeverești
sau
devii adevărat
prin ceea ce te adeverește

de fapt
nu-ți dorești ceva anume
și nici nu înțelegi
de ce dorința se-ntoarce
împotriva ta

poate unde tu
între apatie și agonie
nu mai ști dacă-ți trăiești
și viața/și moartea


totuși
te consideri
"un mistic al regăsirii"
pentru că nu ești adevărat
decît oglindit și oglindind
în același timp

așa
cum alteori
te consideri
un mistic al căutării
pentru că ești cu adevărat
doar atunci cînd oglindești
ceea ce te oglindește
în același timp?