Patru coloane
de arcași sculptați
susțin piedestalul
pe care stă cocoțat
vânătorul.

Înfiorând epiderma
vântul bate-n fereastră,
un covor ponosit
atârnă pe perete,
tânțarii sufocă lampa
angrenați în conflict.

O colibă în miniatură pe masă,
în dulap o diversitate
de soldați de plumb,
într-un colț un vulcan
stins cu craterul gol.

Stau singur în acest univers
închipuindu-mi un poem
a cărui ciudată metaforă
e-un pozitron instabil.