Am vrut să înfloresc, să zâmbesc,
dar pot înflori în melancolie?
E ca și cum a privi nu mai e privire,
ci un straniu sentiment de uimire.

Deodată aflu că vorbesc. Brusc,
vocea suav îmi cântă, un mugur,
o petală și-un polen, un straniu
sentiment, un ciudat om efemer;

- Iată, ce aud nu se aude,
"îmi spuse mândrul tinerel"
și ce zăresc, zăresc cu ciudă
căci sunt singur, singurel...