Goneam din nori lumina pe furiș
Cioplind un chip cu-nțelepciune,
Ochii se zbat în cuib de viziune
Privind spre odisee incertul prezis.

Demult apasă-un gând minune
Adulmecând destinul propriuzis,
Vremea se scurge prin prundiș
Iar vorbele rămân promisiune.

Din multe ierni am încercat să strig
Făr` să cunosc cuvântul care
În sânge se chircea-n frison de frig,

Chiar dacă viața și-l dorea cu disperare..
Pe frunte, soarta m-a atins aprig,
Și m-a zidit tăcere-n zidul ce mă doare.



27 februarie 2011