Voi sunteți cei cu soarta căzută din cer,
cu ziua ce negura-ngână,
cu visul de gheață, rătăcit și stingher
prin atrii bolnave de lună.

Voi sunteți adesea jumătate din voi-
jumătatea în plus e neghina
ce-o spulberă vântul și-o sădește în noi,
rodind din beznă, lumina.

Voi sunteți iubirea împinsă la mal
și ura ce curge-ntre maluri;
și aripa frântă, lovită de val
când furtuna vă- neacă amaruri.

Voi sunteți cei “disperați” să trăiți,
cu achii obosiți de uitare;
umiliți și striviți, de necaz istoviți
vă scurgeți cătând către zare.

Voi sunteți!

Noi suntem abătuții de lângă voi,
blestemați să întoarcem privirea;
cu durere în suflet, noi plângem a sloi
așteptând dinspre voi… izbăvirea!

Ileana Popescu Bâldea