Deasupra dealului stau strânși
nori de ploaie
spre Berca,lângă „vulcanii noroioși”,
copiii curioși numără mofetele
doar până la douăzeci și unu;
mai departe nu socotesc pentru că
se tem de Fata-Morgana
și de prietenul ei nevăzut, pescărușul.

La birtul din apropiere
cocoțat la mansardă
pe scândura unui scaun
citesc Dostoievski;
lumina slabă a unui neon
mă obligă s-aud toate zgomotele,
ca și cum pe toată strada
mașinile ar intra în coliziune cu plopii
din cauza unui moderator fără caracter.

Cu fața privind la perete
tabloul înnegrit de tutun
îmi luminez fruntea
cu-o halbă de bere brună
în timp ce aerul condiționat
îmi trimite în față
toate mirosurile grele de la bucătărie.

Am drum lung de condus pân-acasă
și ploaia mă-mpinge la drum.