pe zi trece mai lată mi-i fruntea
un semn al trecerii timpului
sunt vinovate doar firele de păr
se tot revoltă cu încăpățânare
împotriva tinereții

e natural să fie-așa
la vârsta mea
a treia
roată a unei bicle

liliecii
cu părul meu căzut
și-or fi căptușit culcușurile

sunt mulți și zboară-n stol
cum fără număr erau
și firele de păr pe capul meu

acum lățită peste măsură-i fruntea
lungită-i drastic mult spre spate
și-i lucie precum luna plină
de nu-mi mai zice lumea
Frunte-lată, cu respect
ci doar
moș… Chelie, cu tot respectul!!!