Lovește-mă mamă cu Luna,
să-ți simt mângâierea din ceruri,
să pot înțelege că sufletu-ți există
acolo.
Trimite mamă, razele ei bune
spre mine, să pot simți mângâierea,
cea calda, a palmelor
tale.
E-adevărat. Mâine vom simți,
privirile celor ca tine, aruncate
de raze amăgitoare, spre Pământul
agitat.
De câte ori se umezesc ochii,
de-atâtea ori cireșul înflorește
in curtea casei și-n sufletul meu
copleșit.
Lovește-mă mamă cu razele ei.
De mâine, voi simți ceva mângâietor,
voi ști cu siguranță că...sufletu-i
nemuritor.