Motto: Ce e rău și ce e bine...

El n-a-nvățat vreo meserie,
Nici șanțuri n-a săpat în stradă;
Nici bun n-a fost de vreo corvoadă,
Nici carte n-a ținut să știe...

Atunci, în noaptea sângerie,
Când a venit - mai mult să vadă,
Era în drum o baricadă
Și mulți răniți și vitejie.
Cântau o nouă serenadă
Mulțimi de tineri, să se știe
Că liberi vor, de-acum, să fie,
Că nu mai vor să stea la coadă.
Și-atunci se năpusteau grămadă,
Strigând cu ură, cu mânie,
Să-l facă pe tiran să cadă
Și-apoi să uite de robie.
Atunci, simțind ce va să vie,
Își trase o fotografie
Să aibă strașnică dovadă
Și-și zise-n gând cu ironie:
Eu n-o să-nvăț vreo meserie,
Nici șanțuri n-o să sap în stradă,
Căci nu-s făcut pentru corvoadă:
Ursita mi-a zâmbit și mie!

Și-ajunse la...
Președinție!

după

Poetul
de Octavian Goga

El nu-i canar de colivie,
Nici câine paznic de ogradă,
Nici cal de ham, bun de corvoadă,
Nici vultur de menajerie...

Demult, în noaptea cea dintâie,
Când ochii lui au prins să vadă,
Era o noapte de baladă
Cu cer rănit de vijelie.
Superba morții serenadă
Cânta pe-a mărilor pustie,
Și-n zarea neagră-plumburie
Urla un lup flămând de pradă,
Iar dintr-a norilor grămadă,
Un fulger groaznic de mânie
Se ascuțea în drum să cadă
Pe niște lanțuri de robie.
Atunci, ursita care scrie
Cărarea din copilărie,
Simțind a cerului dovadă,
Și-a zis, zâmbind cu ironie:
Nu-l fac canar de colivie,
Nici câine paznic de ogradă,
Nici cal de ham, bun de corvoadă,
Nici vultur de menajerie...

Și-a scris în carte:
Poezie!