De mic am avut portile inchise,

Desi m-am nascut cu aripile intinse...

A trebuit doar sa invat sa zbor,

Inca nu am reusit fara ajutor,


Dumnezeu m-a vazut plangand...

Si pasind pe pamant,

Umbland fara descernamant,

Intinzandu-mi mana, ma scos din mormant...


M`a spalat in ocean, printre vietuitoare,

M`a uscat in vulcan, printre roci sedimentare,

M`a zvantat in ceruri, printre nori si ingeri,

Ascultandu`mi multumirea plina de lacrimi si dureri...


Mi`a oferit un loc in univers, facandu`mi un rost,

Mi`a prezentat legea iubirii, si a trebuit sa o invat pe de rost,

Incercandu`mi norocul, am inceput sa simt emotii si iubire,

Necunoscand consecintele dragostei, lovita cu lacrimi si suspine,


Mi`am inceput unica misiune adevarata,

Sa adun suflete ratacite fara speranta,

Chemandule dupa amprenta sufletului,

Facand un singur destin dulce din doua ale amarului...


Nu mi`a fost foarte greu,

Findca iubirea se gasea mereu,

Fiecare avea o iubire aparte bine intemeiata,

Cu bune si rele, pagube grele cu o viata manierata...


Nu a mai trecut multa vreme, si privind in viitor,

Observand dragostea stingandu`se, privind`o cu dor,

Sufletul parca`mi inota in nisipuri miscatoare,

Ochii inlacrimati plini de priviri neiertatoare...


Privind cum lumea isi schimba stilul de`a iubi intens,

Luand decizii pripite, fara rost sau sens,

Fiecare mergand dupa un interes pervers,

Distrugand legea iubirii fara nici un stres...


Cu aripile stranse m`am coborat pe pamant,

Avand acelasi scop si acelasi gand,

Sa`mi gasesc iubirea adevarata,

Nu va fi greu, Cupidon ma intitulez inca o data...