Când uiți de existență, d-orice gând,
Le pierzi în haosul nimicului total;
Timpul s-oprește și trăiești imponderal...
Ești pururi punctul zero, nu exiști, e doar străfund.

Alunecarea n-are nicio pârtie, culoare;
Nu ești, n-ai fost, e vidul absolut,
E fracție, e-un vis de-o zi sub un minut...
E doar extazul pur, necăutat, oprești numărătoare.

Din tresărirea la real, nu-ți faci iluzii;
E doar pasaj nedefinit de încercare
Tradus prin diabolica sintagmă de trădare
Ce-o ascunzi totalitar de muritori, creând confuzii.

Lumină îi ești umbrei, negru-incandescent
Cum golul aspirant al gravității;
Uitata tentativă de-a exista a umanității...
Creația absentă, lipsa de bun simț, inexistent!
23.08.2010