E atât de ușor să ai doar trei ani și patru luni
atunci când toată lumea te iubește.

ești înalt așa- cam până la jumătatea picioarelor de oameni mari
și știutor atât- cam cât să le studiezi tuturor mersul și să-i împarți
în oameni grăbiți și negrăbiți, singuri și nesinguri,
oameni cu pantaloni colorați și necolorați,
cu șireturile roase și neroase,
oameni care vin spre tine și care pleacă.
ești curajos destul- cam cât să zâmbești știind
că cei care merg mai pot din când în când să și cadă.
ai învățat asta devreme
și mereu mai mult în glumă
încă nici o cădere adevărată- doar mici exerciții.

Desigur, dacă toată lumea te-ar iubi
ar fi ușor și de-ai avea o mie de ani
...dar asta-i deja altă poveste...