Mugur celest



Din sclipirile steline,
Una s-a gândit să sfarme
Firmamentul. Și la mine,
Poposi gingaș, în palme.

Palme bătucite-n tină
Și-n paianta cea lumească,
Tare s-au temut să țină
Pogorârea îngerească,

Fripte de celeste spuze,
De înalturi înghețate,
Făr' a ști le-am dus la buze
A le răcori ori poate

A mai domoli din gheață.
Și sublim, pe negândite,
Depărtarea a prins viață
În dureri abia șoptite,

ÃŽmpletind a mea suflare
De angoasă pământească
Cu mirificul din zare,
Plămădit ca să trăiască

Dincolo de zbor sau umblet.
Am ascuns cu drag cel mugur,
Tremurând, chiar lângă suflet
Gingășia să nu-i tulbur

Cu-a mea fadă stângăcie
Ce-ar fi prefăcut în scrum
Ruperea-i din veșnicie
Și-atâta amar de drum,

Drum de pulbere și stele
Făurit din sfântul har
Al trăirilor rebele
Cu al pasiunii dar.

Fără ca să-i tulbur rostul
Cu nesaÈ› i-am mistuit
Vraja ce ucise anostul
Și din care ai pășit.

T.D.