Marea nu-ți poate cuprinde cu vederea
Toate măștile pe care eu ți le cunosc.
Marea doar te poate îmbia înspre ea,
Ca să te ucidă cu miile de valuri.
Și spuma lor o să te reverse pe mal,
Pentru a nu te mai recunoaște eu
În mulțimea de scoici fără de viață.
Iar stâncile îți vor strivii fiecare os,
(Ca să ajungi doar firișoare de nisip)
Doar de dragul de-a te vedea călcat
De talpa piciorului meu nevinovat.
Ascunde-te,te rog,în castelul meu,
Pentru a aștepta amândoi mareea,
Care să ne ucidă pe-amândoi.