Ma gandesc mereu la demonul mortii
Sunt nimeni pe lume nu fac fata vietii
Ma gandesc mereu numai la lucruri negre
Si in suflet mi-e vesnica abandonarea
Viata mea nu exista si o urasc
Nu inteleg lumea deloc si nimic nu raspandesc
Gandul imi zboara numai la lucruri rele
Si imi urasc destinul vietii mele
Prefer sa fiu nimeni in tara lui nicaieri
Decat sa zbor singur la fel ca ziua de ieri
Privirea imi este neagra si ascunde secrete
Este pentru prima oara cand in viata am regrete
Vreau sa cad,sa ma arunc de la etaj
Sa inchid ochii si sa mor in picaj
Vreau sa inteleg cum sa traiesc singur
Dar nu pot iar inima imi bate nesigur
Doresc sa fiu un muribund pe un pat de spital
Sa plang din orice nu sa rad. Ca Decebal
In fata Mortii sa stau cu pieptul inainte
Vreau sa mor inconjurat de negre cuvinte
Incerc sa gasesc o cale buna pentru mine
Dar nu gasesc si vreau sa-mi dedic moartea pentru tine
Nu ma mai inteleg absolut deloc
Sunt acel caine zdrenturos de langa scara de bloc
Nu vreau sa conteze nimic pentru viata
Cred ca ma tine o funie nu doar o ata
In fata nu simt nimic, nu am sentimente
Sunt un robot pierdut in intunecate elemente
Viata sau moarte este greu de ales
Cand esti sus pe bloc si nu esti inteles.
Vreau sa pasesc sa cad de la etajul patru
Sa cad in liniste sa-mi sparg capul
Am idei tampite si vreau o dulce sinucidere
Viata asta este un calvar si vreau o omucidere
Vreau sa zbor sa ma arunc si sa cad
Nu vreau in Paradisvreau sa mor in Iad.