pace ție cititorule

pace și duhului bolnav de sifilis din lampa ruginită
a lui aladin
dumnezeu să o ierte pe curva de jasmine

deschid o paranteză asrai
mă gîndesc visător la ochii tăi ca la
niște potențiali martori ce ar putea confirma
odată pentru totdeauna
existența holocaustului din romînia
închid paranteza

împăciuitor îmi doresc foarte mult
liniștea aceea plictisitoare a trecerii
dar ființa ca o propoziție
nu poate fi niciodată perfectă

am totuși conștiința drogatului
în centrul lumii mele nu pot fi
și împărat și proletar simultan
dar pot învăța oricînd să cînt la/țambal
și lovi bine cu pumnul la coaste
de foame

mă recunosc din norod
sunt cel ce aruncă nădejdea pe geam
iar cînd ajung să fiu întrebat de ce
mă pregătesc să răspund
zîmbind ca dintr-o gaură de șarpe
precum nebunul cu o coasă în mînă
ce și-a decimat toți cunoscuții
în azilul în care era internat

în fiecare zi în același loc la aceeași oră
moartea îmi întinde amăgitoare o ciocolată
de fiecare dată refuz din capul locului
deși viața asta nu poate fi decît o hienă lihnită
căci nu se mai satură de dramă

nu îmi mai astîmpăr stomacul doar cu dramă