Pe vremuri, cu o pană
Ce-avea albă culoare,
Scriam, sorbind din cană,
Despre iubiri stelare.


Apoi, penița fină,
La toc, fixată bine,
Scria despre lumină
Și nopțile senine.


Stiloul cu cerneală,
Cu-a lui pipetă moale,
Scria, scria-n sfială,
Pe filele egale.


S-a inventat o pastă
În tub subțire, care
Scria în lumea vastă
Cu bila-i rotitoare.


Astăzi, e scris cu taste,
Orice ne vine, pare.
Nu mai privim spre astre
Și nici prea mult spre soare.


Mă-ntorc în timp, timidă.
O pană visătoare
Aș vrea, să scriu în tindă,
În seară cu răcoare.