Un copil îndoliat, o cameră de nefamiliști, un părinte lipsă,
Copilul pe covor se joacă cu material de construcție,
Cuburile mult îndrăgite au o nouă funcție:
Îți duc imaginația spre marea metropolă,
Incompletă,
Imaginile se repetă-n creier, involuntar, de mii de ori,
Acum, el, când pune un cub,
Ridică, de fapt, un zgârie-nori...