Când apare luna plină,
Știma apelor suspină
Și pornește din izvoare
Peste ape către mare.

Caută pe mal berbanții,
Sex-simboluri, ignoranții,
Chiar și pseudoartiștii,
Iar mai nou, avangardiștii.

Are pentru fiecare,
Pregătită o cântare;
Îi momește cu himere
Sau cu faimă și avere.

În adâncuri: le ia visul,
Decorându-și paradisul;
Trupul gol, care rămâne,
Este retrimis în lume.

P.S.
Multă lume e nebună!
Sexul, drogul se consumă
Și transformă în cutumă
Poleiala cu minciună.