Se strâng în palmele mele

bucăți de realitate pe care toți trecătorii

le aruncă, deși ar vrea să le povestească

trupurilor fără chip pe care le evită

de la ceas la ceas.

Se risipesc timid cuvinte cu miros

de struguri si țigări de foi

pe care degetele stângace

se-ncăpățânează să le ruleze.

Ei nu cunosc goliciunea acestor ochi,

știu doar să le umbrească lumina,

cu fiecare lacrimă....

De unde atâta răbdare?

S-adună fărâme de trecut

Și oftez...