mă simt străin de steaua ce tocmai a murit
și poate eu sunt cel ce nu mai sunt
contemporan în moarte c-un soare-mbătrânit
uitat în sideralul meu mormânt

sărmani neghiobi ce falnic clădiți împărății,
purtând pe frunte steaua-lumânare
mai bine morți v-ar merge, decât morți și vii
pierduți printre decoruri funerare

mă simt străin de stele, de mine și de voi
bătrâni copaci ținându-se de vânt
mi-e lumea de cuvinte, a voastră-i de noroi
și toate-s plămădite din Cuvânt!