îmi închipui multe;
bucurii curate, fericiri mărunte,
ca valsul roiurilor prin polen,
când praful timpului peren
crează cuiburi pentru rândunele
lipite de case ca niște mărgele.

îmi închipui anotimpul valah
slăvit de Ceaikovski Enescu și Bach
frați de aceeași liberă menire
vii sonate de lumină de bunăvestire.
precum scopul dreptelor promoții
armonia munților cu moții.

îmi închipui zugrăviri cu har
blocuri de faimă pe faimos hotar,
suflete calme- terase cu versuri,
substantive brodând înțelesuri,
feerice sensuri în gândul cel fin
ca seva multor struguri într-un potir cu vin.

îmi închipui tu glie să porți
cununi de spice pe creste la porți,
dăinuite susțineri în deal și în vale
epoci de pace nu veacuri de jale,
cu inima Acasă cu spiritul pe umeri
getică națiune doar împliniri să numeri.