[1]
N-am mai scris de ceva timp.
N-am avut timp.
N-am stiut ca de fapt aveam timp
Sau am stiut ca aveam timp.
Ma rog, nu aveam chef sa folosesc din timp,
Iar acum... Acum nu stiu cum sa imprumut niste timp.

[2]
Azi incerc sa fac ceva. Vreau sa nu fie abstract,
Dar nu-mi pasa daca iese abstract.
Mie mi se pare ca e simplu chiar daca tu crezi ca-i abstract.
Si imi place ca stiu ce-i in capul meu abstract.
In "[2]" cuvantul cheie e "abstract".
Am incercat degeaba, ca tot asa a iesit. Abstract.

[3]
"[1]" e o etapa a recunoasterii. "[2]" e o incercare.
"[3]" schimba situatia complet, dar e doar o incercare.
Ca n-a iesit din prima, asta e. A fost o incercare.
A doua se iarta. Doamne, n-a stiut ce face! A fost o incercare.
Trei barbosi obisnuiti cu barba se barbieresc. E-o incercare.
Dar si filosofia este tot o incercare.

[4]
Tanar incojurat de femei frumoase: o fantezie.
Batran in trupul unui tanar: tot o fantezie.
Amintirea batranului acum e tot o fantezie.
Avem fantezii sa ne simtit mai bine. Ne simtim ca intr-o fantezie.
Iar eu... Eu caut inca o fantezie.
Sucesc cuvantul cum vreau eu. Si asta e o fantezie.

[5]
Eu stau in coltul strazii, camerei sau mesei. Sunt special.
Tu stai acasa si dai bomba criticii. Esti special.
El a murit pe cruce, pletos, barbos si sangeros. E special.
El a trait ce-a vrut. El a avut ce-a vrut si a vazut ce-a vrut. E special.
El a murit in lupta, dand viata pentru crez. Aproape special.
El a muncit cincizeci de ani, n-a fost placut si nu s-a plans. El de ce nu-i special?