Ce fragilă ești, nenorocire a mea,
că te-ai spart. Nu respira, nici pe
nas, nici pe gură, iar atunci când
abdomenul nu mai mișcă, eliberează.
Așază-te colea, stai față-n față cu
mine și spune: Dezgheață-mi sângele,
lasă-l să curgă încet pe o placă de
sticlă, apoi șterge-l din fișier.

Apasă-mi cu toată puterea după ceafă,
cu cinci degete bune, cu cinci degete rele,
ca-n parabola celor zece fecioare.

(dramaturgia lucioaselor funii, 2014)