În fântânile bătrâne
S-a strâns frunza, galben cer
Înc-o toamnă peste mine
Vor suna furtuni de fier

Vor fi brume-n dimineață
Și în noapte stele reci
Patimi treze vor da viață
Vinurilor bete-n beci

Și din drojdia rămasă
Undeva-ntr-un cep târziu
Vrăji lunatice-or să iasă
Să mă-mprejmuie de viu

Că de-atâta toamnă-mi pare
Că-s mai copt decât un fruct
Și-o să cad lâng-o cărare
Brumelor să mă-mprumut

Deci din beciuri îngopate
N-am să ies decât în vis
Și-ntr-un cântec, care, poate,
Nu-l voi termina de scris.