Acum încep să înțeleg Divinul
La care ne rugăm într-o ardoare;
Că nu ne-mparte pentru fiecare
Și triști, ne blestemăm destinul.

Ce simplu-i, noi suntem la fel;
Decidem tot -fără vreun scrupul-
Pe pedepsit și alegem scumpul...
Singur avantajatul, el.

Senin, despărțim pui de mame
Și-i aruncăm, schimbăm stăpân;
N-avem criteriu, rău sau bun...
Iresponsabili creem drame.

Libertate-am luat din natură,
Iluzii dând, domesticind,
Falsă iubire oferind...
Sălbăticii luând de-aventură.

Plângem, coruri, la Dumnezeu
Și ne-așteptăm părți de dreptate;
Perfizi, lipsiți de onestitate,
Cu proprii apucături de zeu...

Merităm chin și nepăsarea
La mimetism de-umanitate;
Surghiun împărțind, de dreptate!...
A noastră doar, nu la oricare!?!
27.11.2010