Credeam în nopți sub clar de lună.
Și-n cântece duioase de amor.
Credeam c-atunci când ne țineam de mână,
Pământul mi-este cerul și-am aripi ca să zbor.

Credeam că marea n-are capăt.
Și vântul are aromă de smochin.
Credeam că ochi ți-au pălit în treacăt.
Și chipu-ți mi-e icoană, să mă-nchin!

Credeam că soarele o să rasară.
Și lumea-i învelită-n curcubeu.
Credeam că visele nu pot să moară.
Iar glasul tău îmi va vorbi mereu.

Credeam, credeam...
Mi-e gândul în derivă.
Cum am putut să știu fără să văd?
Sublime nopți, când mă credeai naivă!
Dar azi iubitul meu...
Azi nu mai cred deloc!