Când mii de ani într-o secundă
se scurg, se cern spre infinit,
urmând în noaptea cea fecundă
pe drumul unui șușotit
ce e compus ca sa dispară.
Crezi că era prea fericit?

Când cerul stă fără lumină
iar luna-i mică-n depărtare,
țesând cu-a ei dulce orbită
nenumărate calendare
de mii de ani. Multiple nații.
De ce mă strângi așa de tare?

Când omenirea amorțită,
uitându-și propria damnare
ce de mii de ani persistă
prin păcate și uitare,
sătulă de răutate, doarme.
Asta e o sărutare?