Te-aștept și azi să vii, iubite,
Cu ochii ațintiți în zări.
Nu văd nici băncile tăcute,
Nici păsările strânse-n stol.
Gânduri mă chinuiesc, pierdute...
Vântul vuiește-n apogeu.
Și luna mută-mi dă fiori,
Ce-mi scaldă sufletul ateu.
Castanii mă-nvelesc în șoapte
Și norii-mi plâng de-atâta dor.
Nici pasii-ți nu-i mai simt în noapte,
De ce nu-mi vii, iubitul meu?

Am plâns prea mult pe străzi umblate,
Prea mult am stat, pe la răscruci de drum...
Îmbrățișări, sărutări calde,
Azi nu mai au iz de parfum. ..
De azi nu vreau să te mai caut.
Mi-ai fost iubire, până ieri,
De azi mi-ești înger, mi-ești tezaur.
M-auzi iubite?...
Mi-ești etern!