O ceață rece ca un tânăr sloi
Să nu scoți nici privirile din casă
Când numai ieri râdea căldura-n noi
Și setea de-a tot fi părea frumoasă

Așa-i și vârsta scurtă vreme-n foc
Și dintrodată-n ceață și-n răcire
Amarul lui de cântec și de joc
Când dăm numai de-opriri și-mpotrivire

Când dragostea-i departe peste munți
Știind că nu se-ntoarce niciodată
Deși te uiți spre-acolo, te tot uiți
Că poate-n clipa binecuvântată...

Că poate mai ai vreme să aștepți
Oh, viețile trăite-n așteptare
Și-n amăgirea unor alte vieți
Unde să dăm de-o dragoste mai mare.