Nori de toamnă se strâng în versuri.

Cuvintele devin culori.

Suntem la masa iubirii ,cu dorința în noi.

Ne întrecem în vise amândoi.

Îmi spui despre artileria din snopi de lumină

Ținând universul în mână.

Împletești cu privirea surâsul,

Alungând din cer plânsul.

Pe masă mai pui un ou



Ai muguri de ritm în colțul gurii,
,
izvor nesecat de ploi vărsate în râuri.

Despre frunze tivite în lumină

compui cu o mână pe pâine.

Cu coji de ou facem mozaic de rostiri regăsite

folosind silabe abia șoptite.

În stradă surâde o cadână în ceasul secund

Timpul devine mai scurt.

Te ascunzi după o rază de lună

Las gândurile lacrimă în furtună