Pana si ideea asta de Toamna…
Se mai vede verdele si pare nelalocul sau.
E prea mare vuiet de praf si stropi inghetati
Si prea multe suflete sub
O singura bucata de carton…

Pe partea cealalta a geamului, inauntru,
Doar pare ca e mai cald…
Eterna parte opusa a geamului…


Se intuneca de parca noi
Nici n-am conta. Deloc!
Drept e… Nici cand Soarele rasare
Nu ne-ntreaba.
Doar ca, atunci cui ii pasa?

In colturi s-a adunat iar
Covor de frunze...
In colt iar stau gramada,
Trecute si uscate, traite
Apoi puse-n colt,
Mai multe frunze.

Dar...
Cui ii pasa?