Aer rece, sfarsit de toamna,
Amintiri indepartate
Scanteia singuratatii le aprinde:
Erai atat de frumoasa,
Senzuala, spontana,
Erai tot ce-mi doream!
Dar, te-am lasat sa pleci.
Acum, esti mult prea frumoasa
Mult prea senzuala, mult mai mult
Decat am sa merit eu vreodata.

Eu, nu m-am schimbat,
Am ramas aceasi persoana.
Ascunzandu-mi adevarata fata
Purtand cuvinte
Ce nu le voi rosti vreodata
Cautand o stea pe cer
Cu privirea in pamant.

Dar,
Cuvintele ce le port
Trebuiau spuse mai demult
Steaua ce o caut
S-a stins odata cu speranta ta
Privirea-mi acum spre tine
Doar ca tu
Nu ma mai privesti.