In camera obscura
La masa-mi prinsa-n cuie,
Pe-o coala de hirtie
Scriu iarasi rinduri tie.

Nu scriu ca vreau a scrie
Si nici nu caut rime,
Ci merg fara de voie
Pe drumul catre tine.

Pe foaia alba, simpla,
Imi condeiez eu dorul,
In litere te caut
Iar martor mi-e creionul.

Tot scriu si umplu rinduri
Din magica poveste,
Pe foaia de pe scinduri
Ce licare-n ferestre.

Cuvintul se transforma
In bulgari de lumina,
Cind sufletul imi cinta
Cind inima-i senina.

Sau doar in ploi mie ochii
Ce dupa tine jale,
Iar foaie de hirtie
Isi stinge din vapaie.

Asez acolo totul
Privirea sa-ti gaseasca,
Pe foaia de hirtie
Ce pentru noi e casa.