Crenguța albă încărcată
De promoroacă născocită,
Se scutură și ca o șoaptă,
De vânturi reci rostită,

Aud un sunet în frunziș.
Grăbită-ntorc privirea,
Și-observ că...pe furiș,
Se pierde iar cu firea,

Un vânt, ce scutură-n zadar
Frunza din ram de chihlimbar.
Se-agită parcă și suflând,

Ca un cocoș printre crenguțe,
Tot sare-n tumbe-așa drăguțe,
Prin stufărișul cel plăpând.