de azi am câteva pietre și un portavion,
sopârla are o coadă uscată,
sigur îi crește alta la loc.

zâmbesc până în miezul ființei,
se întâmplă ceva atunci,
"când zâmbești bine de tot,
ajungi undeva"-
zice albina leneșa și grea,
se ridică din miere ,
s-a gândit ca de azi încolo să fie aviatoare
cu portavion pe mare.


oamenii au ore de zâmbet până-n piept,
atunci e liniște,
așa rămân o vreme oamenii,
când cozile se usucă bine la soare,
așa trebuie,
așa se moare,
o crește un om în loc și -n mare?


plouă în gânduri,
se relaxează valurile,
și oamenii mișcă din mâini
a căutare.
e tot acolo

fii!

se calcă rufele
să aibă cin' să le arunce înapoi.

liniștitoare mare,
avioane, portavioane