după Charles Baudelaire

Toarnă vin în lungi pocale
Să mă-mbăt și eu cu tine,
Să îmi râd de întâmplare
Și de-a timpului cruzime!

Toarnă vin din soi domnesc
Să mă-mbăt numai privindu-l,
Iar când coarnele îmi cresc,
Să lovesc în vintre timpul!

Toarnă să mai uit povara
Și de umerii mi-o poartă
Ca, de cum se lasă seara,
Eu să cânt din poartă-n poartă

Și trezit pe scări de piatră
Ale unui vechi palat
Ori în șanț unde mă latră
Câinii de pripas din sat,

Să-mi întreb vântul și valul,
Steaua, pasărea din cer:
Cine mi-a furat pocalul
Și dreptate... cui să cer?

Și-așteptând răspunsul lor,
Stors din pântecele viei,
Să mă-mbăt cu ei de zor
C-a sosit vremea beției!