Se coace-n măr sămânța vieții
Și mâna de barbat pe rotunjimi de sfere
Țintește blând spre visul altei ere
Și ruguri pune pe-nvelișul ceții
Păstrând la piept iubirea care-l cere...

E-adevărat că Șarpele pândește
Femeia nud pe pajistea de eden
Și-aroma lui de măr o ispitește
Și-apoi , viclean, cu lăcomie-o muscă
Otrava ei de dor o aurește.

În nouă luni păcatu-i o minune...
Și pântecul devine luminos, astral
Purtând suave muzicii de cristal
Din sânul Evei curge laptele pe strune
De voievod ce doarme în culcuș regal...