cai negri
zăpada mirosind a urină

undeva cancerul își desface brațele ca o caracatiță
și țipă în oameni la întâmplare

trec ușor în ritmul calului negru
nu vreau să-mi fie teamă
număr unu doi trei patru
potcoave trântite de șosea
ce noroc
nu mai trece nicio mașină
niciun tren

nu mă gândesc la nimic
am nevoie de pacea asta a câinelui care latră în urma mea
el știe că e bine să latre
nu toți oamenii îl aud
nici toți caii negri care duc undeva
călăreți oarecare

nu îmi amintesc nicio clipă mai blândă ca aceasta