În tăcerea divină a nopții îmi afund sufletul plâpând.
Îmi mângâi inima cu bătăi suave de viață, așteptând.

Ascult frânturi dintr-o poveste, a sufletului regăsit,
Și trupul meu, mărețul templu se simte plenar împlinit.

În Universul înstelat trimit gânduri de iubire,
Și îmi plimb a mea credință pe tărâmuri infinite.

Magia, lumina candidă a vieții mele, o minune.
Îmi deschide drumuri presărate cu neprihănire.