se întoarce adesea
în acest început de ianuarie
pe frunze de stejar așterne gânduri
valuri valuri de profeții

fără să privească pe fereastră
vede merii înfloriți asemenea unor candelabre
aprinse-n bătaia vântului
fără să treacă pragul
cunoaște
tainele lupilor ascunși în încheietură timpului
simte durerea
mamelor care leagănă numai în gând bebeluși
pune cununa de laur învingătorilor
gustă din turta sărată a fetelor de măritat
ascultă simfonia izvoarelor vieții din paharele de cristal

în peșteră întunecată distinge păianjeni
tot mai mulți păianjeni distrug care de luptă
asmut câinii cu priviri de vultur să atace copiii
virusează ideea de familie
ciopârțesc iubirea
ca nimeni să nu se mai indentifice cu întregul

tresare
apoi trece nepăsătoare
pe lângă limbile de melițe ale calendarului
nu
nu voi fi un emițător de frică
voi mișca axul vid al roții

în realiatea holografică
Sybilla
se desprinde din marmura albă-
(cu grația unei muze)
cântând tuturor la ureche
un colind