Răstălmăcesc mirajului poteca
Și-alung din soare-a iadului dihănii
Aduc o cruce peste masa hrănii
Din cărți de joc ridic și biblioteca.

Norocul se depune-n miezul rănii
Nu sunt străin deloc de intrinseca
Tăcere ce îmi cere ipoteca
Și trece oaste de copii cu sănii.

În for aprins de gurul unor astre
Mi-e îndeajuns doar simplul fapt că sunt
Și dorul n-a venit să mă încastre.

Iubito, drumul tău e prea cărunt
Eu voi muri curând în zări albastre
De stâlpul vieții m-am lovit prea crunt.