mă desprind din privirile tale
acoperindu-mi retina cu unde albastre
sub gene curg valuri străbătând largul
cât mai aproape de clipa-ntâlnirii noastre

o nouă zi mă-ntâmpină ca o săgeată
spintecând lumina cea orbitoare născută-n
prima zi când tu deasupra liniștii
ca o-ntrebare te-apleci să deslușești
de-i inimă sau clopot ce bate atât de tare

mireasmă-nțepătoare îmbată răsăritul
când dimineața limbile de foc își întețesc
văpaia și florile de lotus se deschid
păgâna umbră dispare ca scânteia
împrăștiindu-se în razele de argint

în piept năvală dă lumina ochii-nsetând
de chipul ei sorbind albastru-i cu privirea
acoperindu-ne cu slava ei

cuvintele se descompun în stele
cerul umplându-se cu șoapte și poeme
tu și eu le ascultăm în noapte din adierile
pe care zeii le suflă-n taină peste noi

6 februarie 2012