ai început să arzi
atât de blând
în lemnul meu uscat
de vânt și vreme

flacără vie

de vrei ca eu să rabd
fumul dorurilor grele
pagini să rup
din cartea însingurării
și somnul, visul
toate să le dau
privirilor în alb
semnate de-o văpaie

aruncă năvodul între stele
și prinde pasărea cea măiastră
ce poartă în glas
cântecul surd al frigurilor